Hell's companion

Rozalia scoase un ţipăt de ar fi sculat şi morţi din somn.

Tresarim amandoua.
Sa mergem, spun incepand sa alerg spre locul de unde venise zgomotul. Am strans din dinti, durerea sagetandu'mi fiecare loc al trupului. M'am oprit privind'o pe fata. Ce s'a intamplat? tip.

-Lordul Wil-... William... a sărit de aici. zise rozalia, plângând în hohote.

Ce? Unde e? intreb. Incep sa tremur involuntar. Mia imi atinge umarul.
Calmeaza'te sopteste.

Stateam întins pe cimentul rece.

Fata imi arata locul si am inceput sa fug intracolo.
Will, spun speriata, lasandu'ma langa el. Ii ridic capul privindu'l.

Am gemut când i-am simţit atingerea.

Will, deschide ochii, spun abtinandu'ma sa nu plang.

-Ah. gem, strângând din dinţi.

Ii asez capul pe picioarele mele, dandu'i parul dupa fata. Cateva lacrimi imi cazura pe obraji.
Esti un idiot, spun.

Deschid ochii, zâmbind.
-Nu-i aşa? zic, dar mă abţin să nu ţip când am încercat să râd.

De ce ai facut asta? intreb. Il mangai pe frunte.

-Din nebunie. îi spun, făcându-i cu ochiul

Esti un idiot, spun plangand.

-Bine, numai plânge. Sunt perfet întreg. îi zic.

Esti un prost, ce usor iti este tie sa spui nu plange, spun eu. Ce alceva sti sa faci? Sa dai oridne, adaug. O privesc pe fata care ii era gardian urat. Du'l la infirmerie, nu sta ca o proasta acolo! Eu am treburi mai importante decat sa stau dupa voi!