Just keep the silence...

Nici nu stiu cum ajunsesem pe acolo , probabil aveam chef de un pui de somn ca de obicei si ma furisasem in incapere , ba chiar ma si camuflasem , am realizat eu in timp ce aruncam mingiile de deasupra mea. Ma surprindeam din ce in ce mai mult , era greu de crezut ca adormisem pe acolo , dar nu mai conta. M-am ridicat buimac , privind prin jur , era bezna in toata regula , probabil se facuse deja noapte pe afara si nimeni nu mai era pe acolo. Am luat o saltea si m-am intins pe suprafata acesteia , ochii mei fixau tavanul , iar gadurile mele deja plecasera prin alta parte , i-am inchis lent , rezervandu-ma , apoi i-am redeschis brusc, realizand ca eram al naiba de plictisit.

Am intrat incet in sala de sport. Am simtit ca nu eram singura de aceea nu am aprins becul. Vroiam sa imi dau seama cine era aici.
-E cineva aici? intreb incet.

Nu trecu prea mult si simturile mele inca adormite imi sugerara ca nu eram singur in incapere. I-am auzit degetele atingand intrerupatorul insa ezita si nu aprinse lumina , din fericire , chiar nu voiam sa-mi afecteze ochii. Am stat inca nemiscat , fara sa scot vreun sunet incercand sa reperez pozitia fetei , dar ea ma ajuta enorm in momentul cand puse intrebarea , am lasat loc unui zambet in coltul gurii , fara sa dau raspuns , asteptandu-i atent urmatoarea miscare.

Dar stiu ca e aici ... imi spun in gand incercand sa imi dau seama cine si unde este persoana respectiva. Dar unde? imi pun o alta intrebare in minte. Aici chiar trebuia toti sa fim dusmani? Nu vroiam ... sau cel putin pana cand directoare nu imi spunea totul despre mine.