My home, the Hell

Imi sterg lacrimile, aranjandu'mi parul. La dracu.
Intra, spun, ridicandu'ma in fund pe pat.

Intru rapid in baraca. O privesc atent.
-Ai plans?

Nu, ti se pare, spun rezemandu'ma de perete.

Ridic din spranceana.

Imi las capul pe genunchi.

Mă aşez lângă ea.
-Îmi pare rău.

Pentru? intreb privind fix podeaua.

-Că te supăr. Că sunt un "îngâmfat din familia regală".

Mda, dar ce pot sa iti cer, ca de schimbat sigur nu o faci spun. Asa ca o las balta, adaug.

-Încerc. îi zic deodată, priviind-o în ochi.

Nu vei reusi, spun zambind sters. Crede'ma, nu cand traim in lumea asta, adaug.

-Reuşesc orice-mi propun.

Crezi? Eu una nu cred, cel putin nu cu asa prieteni, spun.

-Prietenii mei? fac eu, râzând.

Nuu, ai mei. Sti ceva, las'o balta, nu mai are rost, spun trecand pe langa el.

-Nu am prieteni. Moroi nu mi-au fost niciodată prieteni.

Nu, dar iti place sa stai cu ei si sa va bateti joc de noi, spun.

-Ce să fac dacă prietenii tăi sunt nişte... zic, dar mă abţin.

Vezi? Asa faci mereu, spun. Ma ridic dupa pat, aranjandu'mi hainele.

-Şti că am dreptate. îi zic.

Asa sunt si cei cu care umblii tu, spun.

-Da, ei sunt niste ingamfati enervanti, cu toane specifice regalitatii

Asa esti si tu, spun.

-Da, ma adaug si pe mine atunci.

Eu plec, trebuie sa ma pregatesc, spun.